- Legea prezumă insolvența atunci când firma nu a plătit o datorie la 60 de zile de la scadență, iar banii disponibili nu acoperă datoriile exigibile (art. 5 din Legea 85/2014).
- Odată apărută insolvența, administratorul este obligat să ceară deschiderea procedurii în maximum 45 de zile, cu notificarea ANAF cu 15 zile înainte de depunerea cererii (Legea 239/2025).
- Semnalele de alarmă tipice sunt întârzierile repetate la furnizori și la buget, descoperitul de cont permanent, popririle, pierderea clienților mari și finanțarea curentă din banii asociaților.
- Cât timp firma este doar în dificultate, nu în insolvență, există proceduri de prevenire: acordul de restructurare și concordatul preventiv.
- În primele 30 de zile după ce observați semnalele: faceți o radiografie a datoriilor și a încasărilor, opriți plățile preferențiale, păstrați contabilitatea la zi și cereți o analiză unui practician în insolvență.
Când intră o firmă în insolvență, juridic vorbind?
Legea 85/2014 definește insolvența ca starea în care fondurile bănești disponibile nu ajung pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, adică a datoriilor scadente și neîndoielnice. Insolvența se prezumă atunci când firma nu a plătit o datorie la 60 de zile de la scadență. Prezumția este relativă: poate fi răsturnată, dar este punctul de la care pornește orice analiză.
Legea recunoaște și insolvența iminentă: situația în care se poate dovedi că firma nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile cu banii pe care îi va avea atunci. Este momentul în care firma poate cere deschiderea procedurii, fără să fie obligată.
Care sunt semnele că firma intră în insolvență?
Niciun semn luat singur nu înseamnă automat insolvență. Contează combinația lor și, mai ales, tendința. Iată zece indicatori pe care merită să îi urmăriți lunar:
- Plătiți furnizorii tot mai târziu. Termenele de 30 de zile devin 60, apoi 90, iar unii furnizori cer plata în avans.
- Apar datorii restante la buget. TVA-ul sau contribuțiile se plătesc parțial sau cu întârziere, iar în SPV apar notificări și somații.
- Contul curent stă permanent pe descoperit. Linia de credit nu mai este o rezervă, ci sursa obișnuită de plată a salariilor.
- Apar popriri pe conturi. Un creditor sau ANAF a început executarea silită, iar încasările sunt blocate.
- Firma este finanțată din banii asociaților. Asociatul sau administratorul acoperă lună de lună golurile din contul firmei.
- Ați pierdut un client sau un contract important, fără o alternativă realistă pentru venitul respectiv.
- Încasările se amână constant. Clienții plătesc greu, iar creanțele vechi nu se mai recuperează.
- Băncile și firmele de leasing refuză reeșalonarea sau cer garanții suplimentare pe care nu le mai puteți oferi.
- Capitalurile proprii au devenit negative, iar pierderile se acumulează de la un an la altul.
- Contabilitatea rămâne în urmă. Balanțele nu mai sunt la zi, documentele lipsesc, iar declarațiile se depun cu întârziere.
Ultimul punct este și un risc separat, nu doar un simptom. Dacă firma ajunge în insolvență și documentele contabile nu pot fi predate practicianului, legea prezumă vina și legătura de cauzalitate în acțiunea în răspundere împotriva administratorului.
Ce este avertizarea timpurie ANAF?
Legea 216/2022 a introdus un mecanism de avertizare timpurie (art. 5^1–5^6 din Legea 85/2014). Pe scurt, ANAF trimite automat, prin Spațiul Privat Virtual (SPV), alerte privind datoriile neplătite la buget. Ministerul de resort publică indicatori de diagnostic și lista practicienilor în insolvență și pune la dispoziție o linie telefonică de informare. Potrivit presei de specialitate, mecanismul ANAF a fost pus efectiv în practică abia în 2026.
O alertă de avertizare timpurie nu înseamnă că firma este insolventă. Este însă un semnal oficial că situația plăților la buget trebuie analizată acum, cât încă există opțiuni de prevenire.
Firmă în dificultate sau firmă insolventă: de ce contează diferența?
Diferența decide ce instrumente aveți la dispoziție.
| Situația | Ce înseamnă | Opțiuni |
|---|---|---|
| În dificultate | Plățile sunt tensionate, dar firma încă își poate plăti datoriile exigibile | Acord de restructurare, concordat preventiv, negocieri cu creditorii |
| Insolvență iminentă | Se poate dovedi că firma nu va putea plăti la scadență | Debitorul poate cere deschiderea procedurii; prevenirea poate fi încă posibilă, după analiză |
| Insolvență | Banii disponibili nu acoperă datoriile exigibile | Cererea de insolvență în 45 de zile, cu reorganizare sau faliment |
Concordatul preventiv cere, de la Legea 239/2025, ca raportul practicianului să justifice expres că firma nu este insolventă. Cu alte cuvinte, uși care sunt deschise azi se pot închide peste două luni. Pentru detalii despre variantele de salvare, vedeți pagina reorganizare și concordat preventiv.
Ce faceți în primele 30 de zile?
Termenul legal este de 45 de zile de la apariția insolvenței, iar notificarea ANAF trebuie făcută cu 15 zile înainte de cerere. Practic, dacă vreți să decideți în cunoștință de cauză, primele 30 de zile sunt cele în care trebuie să aveți imaginea completă.
Zilele 1–7: radiografia datoriilor
Faceți lista tuturor datoriilor: creditor, sumă, scadență, garanții, executări în curs. Separat, faceți lista încasărilor sigure din următoarele trei luni. Cereți contabilului balanța pe luna precedentă.
Zilele 1–7: opriți deciziile riscante
Nu plătiți preferențial un creditor apropiat, nu vindeți bunuri sub valoare și nu mutați activitatea sau activele pe altă firmă. Asemenea fapte sunt printre cele analizate în acțiunea în răspundere din art. 169.
Zilele 8–15: analiza cu un practician
Un practician în insolvență poate spune, pe baza documentelor, dacă firma este în dificultate, în insolvență iminentă sau deja în insolvență și ce variante legale aveți.
Zilele 15–30: decizia și pregătirea
Fie pregătiți o procedură de prevenire și discuția cu creditorii, fie pregătiți cererea de insolvență: documentele din art. 67 și notificarea către ANAF. Detalii despre cerere găsiți pe pagina cererea de insolvență a debitorului.
Întârzierea cererii de insolvență poate fi folosită ca argument în acțiunea în răspundere împotriva administratorului și poate avea și consecințe penale. Răspunderea nu este automată; o decide judecătorul-sindic, în limita prejudiciului cauzat. Mai multe în ghidul despre răspunderea administratorului (art. 169).
Ce să nu faceți când firma are probleme?
Sub presiune, unele decizii par logice pe moment, dar pot crea probleme serioase mai târziu. Art. 169 din Legea 85/2014, extins prin Legea 239/2025, enumeră faptele pentru care judecătorul-sindic poate obliga membrii conducerii, inclusiv pe cei care controlează în fapt firma, să suporte o parte sau tot pasivul, în limita prejudiciului. Câteva dintre ele apar des exact în lunile de criză:
- folosirea banilor sau a bunurilor firmei în interes propriu;
- continuarea, în interes personal, a unei activități care ducea vădit la încetarea plăților;
- plata preferențială a unui creditor în luna dinaintea încetării plăților;
- transferul activelor către o persoană strâns legată, pentru a continua activitatea printr-o firmă nouă și a le sustrage de la creditori;
- neținerea contabilității conform legii sau dispariția documentelor.
Miza nu este doar financiară. După o condamnare definitivă, persoana nu mai poate fi administrator timp de 10 ani și nu poate înființa sau controla o societate nouă timp de 5 ani. Pe de altă parte, administratorul care a acționat cu bună-credință, a ținut evidențele la zi și a cerut procedura la timp are o poziție mult mai bună.
Un exemplu ipotetic
De exemplu, o firmă de distribuție alimentară din Dorohoi pierde, la începutul anului, contractul cu cel mai mare client. Patru luni la rând, administratorul acoperă salariile din descoperitul de cont și din împrumuturi personale, iar furnizorii sunt plătiți la 70–80 de zile. În SPV apare o alertă pentru TVA neplătit. Administratorul cere balanța la zi și o analiză. Rezultatul: două datorii au depășit 60 de zile de la scadență, dar încasările previzionate din contractele rămase și un nou client ar permite plata eșalonată. Practicianul analizează dacă firma mai poate fi considerată doar în dificultate și dacă un acord de restructurare cu banca și cu doi furnizori este realist. Dacă analiza arată că firma este deja insolventă, varianta corectă devine cererea de insolvență în termen, eventual cu un plan de reorganizare. Exemplul este ilustrativ.
Ce documente să aveți la zi, oricum ar evolua situația?
- ultima situație financiară anuală și balanța de verificare lunară;
- lista creditorilor, cu sume, cauze și garanții;
- lista bunurilor firmei, cu conturile bancare;
- lista plăților și transferurilor din ultimele 6 luni;
- contractele importante și corespondența cu creditorii principali.
Sunt, în mare, documentele pe care le cere legea la o cerere de insolvență. Dacă le aveți pregătite, orice decizie se ia mai repede și mai sigur. Pentru o imagine de ansamblu asupra regulilor actuale, citiți și ghidul despre insolvența firmei în 2026. Dacă recunoașteți mai multe dintre semnalele de mai sus, spuneți-ne pe scurt situația firmei, folosind pagina de contact; o discuție devreme lasă mai multe variante deschise.
Societate profesională de insolvență din Dorohoi, membru UNPIR (RFO II 5342). Lucrăm cu firme și creditori din Botoșani, Suceava, Iași și din toată țara. Mai multe despre noi →
Informațiile din acest ghid sunt generale și reflectă legislația la data actualizării. Nu țin loc de consultanță pentru un caz anume.
