Închiderea firmei cu datorii la ANAF: ce opțiuni aveți în 2026

Mulți antreprenori ajung la aceeași întrebare după un an sau doi grei: firma nu mai produce, datoriile la stat au crescut, iar singura dorință este „să o închid și să termin”. Se poate închide o firmă cu datorii la ANAF, dar nu oricum. Mai jos găsiți de ce radierea simplă nu funcționează, ce variante legale există în 2026 și ce trebuie evitat ca să nu transformați o problemă a firmei într-una personală.

Se poate radia o firmă care are datorii la ANAF?

Nu prin procedura simplă de la registrul comerțului. Dizolvarea și lichidarea simultană (art. 235 din Legea 31/1990) presupune ca toate datoriile să fie plătite sau reglementate cu acordul creditorilor. ANAF este un creditor ca oricare altul, iar datoriile fiscale apar în certificatul de atestare fiscală.

Nici lichidarea voluntară cu lichidator nu este o scurtătură. Dacă lichidatorul constată că firma nu își poate acoperi datoriile, iar acestea depășesc pragul de 50.000 lei, el poate cere deschiderea insolvenței (art. 5 pct. 72 din Legea 85/2014). Cu alte cuvinte, o firmă cu datorii pe care nu le poate plăti ajunge, pe o cale sau alta, în fața judecătorului-sindic, adică judecătorul de la tribunal care conduce procedurile de insolvență.

Ce opțiuni legale aveți în 2026?

Varianta potrivită depinde de două lucruri: dacă firma mai poate plăti, chiar și în timp, și dacă afacerea mai are un viitor. Tabelul rezumă opțiunile.

Dacă firma are încă clienți și o afacere care poate merge, merită discutat înainte de orice închidere dacă nu e mai potrivită o soluție de prevenire. Acordul de restructurare și concordatul preventiv permit renegocierea datoriilor cu creditorii, inclusiv cu ANAF, cât timp firma nu a ajuns în insolvență. Ele cer însă un plan realist și plăți efective, nu doar amânarea lor.

Ultima variantă nu este o opțiune pe care o alegeți, ci ceea ce se întâmplă dacă nu alegeți nimic. O descriem mai jos.

Când are sens plata sau eșalonarea datoriilor?

Dacă firma are încă încasări sau bunuri și problema este de lichiditate, nu de supraviețuire, eșalonarea poate opri acumularea de accesorii și executarea silită. De la 1 ianuarie 2026, regulile din Codul de procedură fiscală s-au schimbat, potrivit comunicatului ANAF:

Pentru varianta simplificată, firma trebuie să existe de cel puțin 12 luni, iar datoriile să nu fie mai vechi de 12 luni la data cererii. ANAF verifică eligibilitatea în fiecare caz.

Eșalonarea este însă o soluție pentru o firmă care continuă. Dacă intenția este închiderea, iar firma nu are din ce plăti ratele, eșalonarea doar amână momentul în care trebuie luată decizia corectă. Iar întârzierea poate conta, cum veți vedea la secțiunea despre răspundere.

Când este insolvența calea corectă?

Când firma nu mai poate plăti datoriile exigibile din banii disponibili, legea nu vă lasă de ales: administratorul este obligat să ceară deschiderea procedurii insolvenței în cel mult 45 de zile de la apariția acestei stări (art. 66 din Legea 85/2014, modificat prin Legea 239/2025). Legea prezumă insolvența când o datorie nu a fost plătită la 60 de zile de la scadență, prezumție care poate fi răsturnată.

Rețineți și reversul: ANAF poate cere el însuși deschiderea insolvenței, ca orice creditor cu o creanță certă, lichidă și exigibilă de peste 50.000 lei, neplătită de peste 60 de zile. Când cererea vine de la creditor, firma pierde avantajul de a pregăti procedura în ritmul ei și de a arăta că a acționat la timp.

Detaliile despre cerere sunt pe pagina cererea de insolvență a debitorului.

Ce este procedura simplificată și ce se întâmplă dacă firma nu mai are nimic?

Procedura simplificată înseamnă intrarea directă în faliment, fără perioada de observație. Se aplică, între altele, firmelor fără bunuri, celor ale căror documente contabile nu pot fi găsite și debitorului care își declară intenția de a intra în faliment. Pentru o firmă fără activitate și fără bunuri, este de regulă calea cea mai directă.

Dacă nu există bunuri sau valoarea lor nu acoperă cheltuielile, procedura se poate închide în condițiile art. 174 din Legea 85/2014. Cheltuielile se pot acoperi, în limitele legii, din fondul de lichidare administrat de UNPIR. Datoriile la ANAF care nu au putut fi plătite din averea firmei rămân neacoperite în procedură. Asta nu înseamnă că dispare și orice discuție despre răspunderea persoanelor care au condus firma.

Ce se întâmplă dacă lăsați firma așa, cu datoriile?

Aceasta este alegerea cea mai frecventă și, din 2026, cea mai riscantă. Potrivit Legii 239/2025, firma declarată inactivă fiscal care nu se reactivează în 1 an se dizolvă prin constatarea registratorului ONRC. Dacă are datorii fiscale, registratorul numește din oficiu un lichidator din Tabloul UNPIR. Acesta depune un raport în 30 de zile și, dacă sunt îndeplinite condițiile, cere procedura simplificată de insolvență.

Rezultatul seamănă cu o insolvență cerută de dumneavoastră, cu o diferență importantă: nu ați cerut-o la timp. Detaliile sunt în ghidul despre firmele inactive și dizolvarea din oficiu.

Răspunde administratorul personal pentru datoriile la ANAF?

Nu automat. Firma răspunde pentru datoriile ei, iar administratorul nu plătește din banii lui doar pentru că a fost administrator. Există însă două mecanisme prin care răspunderea poate ajunge la persoană.

Printre situațiile descrise în Codul de procedură fiscală se numără nedepunerea cu rea-credință a cererii de insolvență și înstrăinarea sau ascunderea activelor firmei. Potrivit noii proceduri, ANAF analizează perioada mandatului, cunoașterea situației financiare, continuarea activității cu datorii noi sau plata preferențială a altor creditori. Persoana vizată este audiată și poate contesta decizia. Fiecare caz se judecă după faptele lui. Pentru detalii despre art. 169, citiți ghidul despre răspunderea administratorului în insolvență.

Ce nu trebuie să faceți?

Unele „soluții” care circulă din gură în gură agravează exact riscul pe care vreți să-l evitați:

• Nu mutați bunurile sau activitatea pe o firmă nouă înainte de a lămuri datoriile. Transferul activelor către o persoană apropiată, pentru a continua activitatea și a le sustrage creditorilor, este o faptă distinctă de răspundere introdusă în 2025 (art. 169 lit. e^1).
• Nu vă bazați pe „vânzarea” firmei. Din 2026, cesiunea părților sociale se notifică la ANAF, iar dacă firma are datorii fiscale restante, înregistrarea ei este condiționată de garanții.
• Nu plătiți preferențial un furnizor apropiat sau propriile creanțe față de firmă, lăsând bugetul neplătit.
• Nu aruncați și nu „pierdeți” documentele contabile.
• Nu lăsați să treacă termenul de 45 de zile sperând că lucrurile se rezolvă singure.

De exemplu, administratorul unei firme de transport din Dorohoi are datorii la ANAF de aproximativ 90.000 lei, după pierderea unui contract mare. Camioanele sunt în leasing, iar încasările s-au oprit. Un prieten îi sugerează să deschidă o firmă nouă și să „treacă” acolo clienții și utilajele. În schimb, administratorul strânge balanța și lista datoriilor, notifică ANAF și depune cererea de insolvență cu declarația de intrare în faliment. Bunurile rămase se vând în procedură, iar documentele predate complet îi permit să arate cum s-a ajuns aici. Exemplul este ipotetic și nu anticipează soluția unui judecător.

Cu ce începeți, concret?

Primul pas este o imagine corectă: cât datorează firma, cui, ce bunuri are și de când nu mai plătește. Cu ea puteți decide dacă e vorba de o eșalonare, de o soluție preventivă sau de insolvență. Pentru costurile fiecărei variante, vedeți ghidul cât costă închiderea unei firme în 2026, iar pentru procedura propriu-zisă, pagina faliment și lichidare judiciară. Dacă vreți să discutăm cazul firmei, spuneți-ne pe scurt situația firmei. Discuția este confidențială.

Despre autorINSOLVIA CONSULTING IPURL

Societate profesională de insolvență din Dorohoi, membru UNPIR (RFO II 5342). Lucrăm cu firme și creditori din Botoșani, Suceava, Iași și din toată țara. Mai multe despre noi →

Informațiile din acest ghid sunt generale și reflectă legislația la data actualizării. Nu țin loc de consultanță pentru un caz anume.