- Legea 239/2025 a mărit termenul în care debitorul trebuie să ceară insolvența de la 30 la 45 de zile de la apariția stării de insolvență (art. 66 Legea 85/2014).
- Organul fiscal trebuie notificat cu 15 zile înainte de depunerea cererii, iar dovada notificării se atașează la dosar.
- Valoarea-prag pentru deschiderea procedurii rămâne 50.000 lei, atât pentru debitor, cât și pentru creditori.
- Răspunderea din art. 169 vizează acum și persoanele care controlează în fapt firma, iar mutarea activelor într-o firmă nouă pentru a le sustrage creditorilor este o faptă distinctă.
- Răspunderea nu este automată: presupune o faptă concretă dintre cele prevăzute de lege și se limitează la prejudiciul cauzat.
Legea 239/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 1160 din 15 decembrie 2025, a modificat în mai multe puncte Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. Pentru un administrator de firmă, schimbările nu sunt doar tehnice: ele mută termene, adaugă o notificare obligatorie către fisc și extind cercul persoanelor care pot răspunde pentru datoriile firmei. Mai jos găsiți ce s-a schimbat, explicat pe înțelesul celui care conduce o afacere, nu al juristului.
Ce s-a schimbat în insolvență prin Legea 239/2025?
Pe scurt, legea a lungit termenul în care debitorul trebuie să ceară insolvența, dar a pus în schimb o condiție nouă: fiscul trebuie anunțat înainte. În paralel, a întărit regulile privind răspunderea administratorilor și a celor care controlează firma din umbră.
Principalele modificări care vă privesc direct:
- Termenul de 45 de zile pentru cererea debitorului (art. 66 alin. 1), față de 30 de zile cât era înainte.
- Notificarea organului fiscal cu 15 zile înainte de depunerea cererii, iar dovada notificării se atașează la dosar (art. 66 alin. 1^1).
- Lista creditorilor trebuie să precizeze care dintre ei sunt „strâns legați” de debitor, adică persoane apropiate firmei, cum sunt asociații sau firmele din același grup.
- Răspunderea din art. 169 s-a extins la orice persoană care controlează în fapt deciziile firmei și a apărut o faptă nouă, legată de mutarea activelor într-o firmă nouă.
- Concordatul preventiv cere acum dovada expresă că firma nu este în insolvență.
- Licitațiile din faliment se anunță obligatoriu și pe site-ul UNPIR, pe lângă Buletinul procedurilor de insolvență (BPI).
- Firmele inactive fiscal mai mult de un an sunt dizolvate prin registrul comerțului.
Când intră o firmă în insolvență?
Insolvența este, în termenii legii, starea în care banii disponibili nu ajung pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile (art. 5 pct. 29 din Legea 85/2014). „Certă” înseamnă că datoria nu e contestată serios, „lichidă” că suma e cunoscută, iar „exigibilă” că a ajuns la scadență.
Legea prezumă că firma este insolventă dacă nu a plătit o datorie la 60 de zile de la scadență. Este o prezumție relativă: se poate dovedi contrariul, de exemplu dacă întârzierea vine dintr-un litigiu legitim cu furnizorul. Există și insolvența iminentă, situația în care se poate arăta deja că firma nu va avea bani să plătească datoriile care vor ajunge la scadență. În acest caz, cererea de insolvență nu este obligatorie, dar este posibilă.
Dacă nu sunteți încă în insolvență, ci doar în dificultate, există variante preventive, explicate în ghidul despre concordatul preventiv și pe pagina despre reorganizare și concordat.
Care este termenul pentru cererea de insolvență în 2026?
Debitorul este obligat să ceară deschiderea procedurii în cel mult 45 de zile de la apariția stării de insolvență. Termenul curge de la momentul în care firma a devenit insolventă, nu de la data la care administratorul a realizat acest lucru. De aceea, data exactă trebuie stabilită cu grijă, pe baza balanței și a scadențelor.
Două nuanțe merită reținute:
- Dacă firma negociază cu bună-credință o restructurare cu creditorii în afara instanței, cererea se depune în 5 zile de la eșuarea negocierilor.
- Cererea o semnează reprezentantul legal, fără a fi nevoie de hotărârea adunării asociaților. Excepția este intrarea directă în faliment (procedura simplificată), pentru care e necesară și hotărârea AGA.
Pentru că notificarea organului fiscal trebuie făcută cu 15 zile înainte de depunere, în practică aveți la dispoziție mai puțin timp pentru pregătirea dosarului decât pare. Dacă amânați demersurile în primele săptămâni, riscați să depășiți termenul legal. Întârzierea poate fi invocată ulterior împotriva administratorului, inclusiv ca argument în acțiunea în răspundere.
Detalii despre cererea propriu-zisă găsiți pe pagina cererea de insolvență a debitorului.
Care este valoarea-prag pentru insolvență în 2026?
Valoarea-prag este de 50.000 lei, atât pentru debitorul care își cere singur insolvența, cât și pentru creditorul care o cere împotriva lui. Pentru salariați, pragul este de 6 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat. Același prag de 50.000 lei se aplică și lichidatorului numit într-o lichidare voluntară, care poate cere deschiderea insolvenței dacă descoperă că firma nu își poate acoperi datoriile.
Un creditor poate cere insolvența firmei dumneavoastră dacă are o creanță certă, lichidă și exigibilă de peste 50.000 lei, neplătită de peste 60 de zile. La cererea debitorului, instanța îl poate obliga pe creditor la o cauțiune de până la 10% din creanță, dar cel mult 40.000 lei.
Ce documente trebuie depuse la cererea de insolvență?
Art. 67 din Legea 85/2014 enumeră documentele care însoțesc cererea debitorului. Lista de mai jos este un rezumat; înainte de depunere se verifică textul complet.
- ultima situație financiară anuală și balanța de verificare pe luna precedentă;
- lista completă a bunurilor, cu conturile bancare;
- lista creditorilor, cu sume, cauze, garanții și mențiunea celor strâns legați de debitor;
- lista plăților și a transferurilor din ultimele 6 luni;
- contul de profit și pierdere pe anul anterior;
- declarația prin care alegeți reorganizarea sau intrarea în faliment;
- declarații privind procedurile anterioare, de exemplu o reorganizare în ultimii 5 ani;
- dovada notificării organului fiscal, făcută cu 15 zile înainte.
Ce s-a schimbat la răspunderea administratorului?
Aici sunt poate cele mai importante modificări. Art. 169 permite judecătorului-sindic (judecătorul care conduce dosarul de insolvență) să oblige anumite persoane să plătească o parte sau tot pasivul firmei, dar fără a depăși prejudiciul cauzat prin fapta lor.
După Legea 239/2025:
- pot fi trase la răspundere și persoanele care exercită controlul asupra deciziilor firmei, indiferent de calitatea formală. Cu alte cuvinte, și „administratorul de fapt”, cel care decide fără să apară în acte;
- a fost introdusă lit. e^1: transferul activelor către o persoană strâns legată, pentru a continua activitatea printr-o firmă nouă și a sustrage bunurile de la creditori;
- dacă documentele contabile nu sunt predate practicianului, culpa și legătura de cauzalitate se prezumă. Prezumția este relativă, deci poate fi răsturnată cu probe;
- persoana obligată prin hotărâre definitivă nu poate fi administrator timp de 10 ani și nu poate fonda sau controla o firmă nouă timp de 5 ani.
Răspunderea nu este automată. Ea presupune o faptă concretă, dintre cele enumerate de lege. Tot subiectul este tratat pe larg în ghidul despre răspunderea administratorului (art. 169).
Cum arată, concret, pașii până la depunerea cererii?
Stabiliți data insolvenței
Pe baza balanței și a scadențelor, identificați momentul de la care banii disponibili nu mai acoperă datoriile exigibile. De aici începe să curgă termenul de 45 de zile.
Notificați organul fiscal
Trimiteți notificarea către ANAF cu cel puțin 15 zile înainte de depunerea cererii și păstrați dovada transmiterii.
Pregătiți documentele din art. 67
Contabilul și practicianul în insolvență verifică împreună listele de bunuri, creditori și plăți, ca să nu existe lipsuri care să întârzie dosarul.
Alegeți direcția
Declarați dacă intenționați să vă reorganizați sau să intrați în faliment. Alegerea depinde de viabilitatea afacerii și de fluxul de numerar.
Depuneți cererea la tribunal
Cererea se depune la tribunalul de la sediul firmei, unde dosarul este repartizat unui judecător-sindic. De exemplu, pentru o firmă din județul Botoșani, acesta este Tribunalul Botoșani.
Un exemplu, ca să fie mai clar
De exemplu, o firmă de construcții din Botoșani are de încasat sume importante de la un beneficiar care întârzie plățile, iar între timp nu mai poate achita furnizorul de materiale și contribuțiile la buget. La sfârșitul lunii, balanța arată datorii scadente de peste 50.000 lei și un sold bancar care nu le acoperă. Administratorul speră că banii vor veni „luna viitoare” și amână orice decizie.
Dacă situația persistă, termenul de 45 de zile curge oricum. Cele 15 zile necesare notificării ANAF reduc și mai mult timpul real de pregătire. O discuție timpurie cu un practician poate arăta dacă firma este încă doar în dificultate (unde un acord sau un concordat ar putea fi o soluție) ori dacă a trecut deja pragul insolvenței și trebuie depusă cererea. Exemplul este ipotetic și simplificat; fiecare situație se analizează pe documente.
Ce alte noutăți din 2025–2026 merită urmărite?
Onorariile practicienilor au acum reguli mai clare (art. 38 OUG 86/2006): în insolvență, onorariul fix se acordă integral în primele 18 luni și se reduce la jumătate în anul următor. Onorariul este propus de cel care cere procedura și confirmat sau stabilit de adunarea creditorilor.
Reorganizarea este evaluată periodic de administratorul judiciar, care poate propune intrarea în faliment dacă planul nu mai e realist. Persoanele care controlează debitorul nu votează această propunere.
Firmele inactive fiscal care nu se reactivează în 1 an sunt dizolvate prin registratorul ONRC. Procedura este explicată în ghidul despre dizolvarea din oficiu a firmelor inactive.
Legislația se mai poate modifica. Informațiile de aici reflectă textul consolidat al Legii 85/2014 la sfârșitul anului 2025 și nu înlocuiesc analiza situației concrete a firmei dumneavoastră. Pentru o privire de ansamblu asupra procedurii, consultați pagina insolvența firmei.
Informațiile din acest ghid sunt generale și reflectă legislația la data actualizării. Nu țin loc de consultanță pentru un caz anume.



