- Mandatul ad-hoc (art. 10–15 din Legea 85/2014) a fost abrogat prin Legea 216/2022, în vigoare din 17 iulie 2022, și nu mai poate fi cerut.
- Procedura care l-a înlocuit este acordul de restructurare (art. 15^1–15^13 din Legea 85/2014), destinat firmelor aflate în dificultate financiară, dar care nu sunt încă în insolvență.
- Debitorul contractează un administrator al restructurării, care este practician în insolvență; creditorii au la dispoziție cel puțin 20 de zile de la comunicare pentru a vota acordul.
- Confirmarea se cere în 3 zile de la procesul-verbal de vot, iar judecătorul-sindic decide în 10 zile; după confirmare urmează o monitorizare trimestrială timp de 3 ani.
- Pentru firmele cu cifra de afaceri de până la echivalentul a 500.000 euro, regulile sunt mai simple: categoriile de creanțe nu sunt obligatorii, iar dacă toți creditorii afectați sunt de acord, ajunge avizarea unui practician.
Mai există mandatul ad-hoc în 2026?
Nu. Mandatul ad-hoc era o procedură confidențială prin care un mandatar numit de instanță negocia cu creditorii în numele unei firme aflate în dificultate. Era reglementat de art. 10–15 din Legea 85/2014. Aceste articole au fost abrogate prin Legea 216/2022, intrată în vigoare la 17 iulie 2022, odată cu transpunerea Directivei (UE) 2019/1023 privind restructurarea preventivă.
Termenul apare încă în multe articole vechi, în modele de cereri și chiar în discuțiile dintre contabili. De aceea mulți antreprenori îl caută și astăzi. O cerere de numire a unui mandatar ad-hoc nu mai are temei legal, așa că nu pierdeți timp pregătind-o. Dacă firma are nevoie de o negociere structurată cu creditorii înainte de a ajunge la insolvență, instrumentul actual este acordul de restructurare.
„Fostul mandat ad-hoc” a fost înlocuit din 2022 de acordul de restructurare (art. 15^1–15^13 din Legea 85/2014). Pe acest site vorbim despre mandatul ad-hoc doar ca reper istoric.
Ce este acordul de restructurare, explicat simplu?
Acordul de restructurare este o înțelegere între firmă (debitorul) și o parte sau toți creditorii ei, prin care se schimbă condițiile de plată a datoriilor: termene mai lungi, rate, reduceri, conversii sau alte măsuri. Spre deosebire de o simplă negociere bilaterală cu fiecare furnizor, acordul se pregătește după reguli stabilite de lege, se votează și poate fi confirmat de judecătorul-sindic (judecătorul care se ocupă de procedurile de insolvență la tribunal).
Negocierea nu o duce administratorul firmei singur. Debitorul contractează un administrator al restructurării, care trebuie să fie practician în insolvență. Rolul lui este să analizeze situația, să ajute la construirea propunerii și să urmărească votul și confirmarea, astfel încât acordul să respecte cerințele legale.
Procedura face parte din categoria procedurilor de prevenire a insolvenței. Asta înseamnă că se adresează firmelor aflate în dificultate, nu celor deja insolvente. Legea prezumă insolvența atunci când o datorie nu este plătită la 60 de zile de la scadență, iar banii disponibili nu acoperă datoriile exigibile. Dacă ați ajuns acolo, discuția se mută spre procedura insolvenței, unde există, la rândul ei, varianta reorganizării judiciare.
Cine poate cere acordul de restructurare și când are sens?
Acordul este inițiat numai de debitor. Creditorii nu îl pot impune, dar sunt cei care îl votează. Are sens mai ales atunci când:
- afacerea este viabilă: are clienți, contracte sau comenzi, dar fluxul de numerar nu mai ține pasul cu scadențele;
- problema este concentrată la câțiva creditori importanți (o bancă, o firmă de leasing, doi-trei furnizori mari);
- firma nu este încă în insolvență și poate demonstra acest lucru prin balanță și situația plăților;
- conducerea vrea să rămână la cârma firmei și să evite publicitatea și durata unei proceduri de insolvență.
Dacă întârzierile sunt deja generalizate, iar executările silite au început, acordul poate fi insuficient. În acel caz merită comparat cu concordatul preventiv, care prevede expres suspendarea de drept a executărilor silite, sau cu insolvența cu reorganizare.
Care sunt pașii acordului de restructurare?
1. Analiza situației financiare
Practicianul pornește de la balanță, lista creditorilor, scadențe și previziunile de încasări. Scopul este să vedem dacă firma este în dificultate, nu în insolvență, și ce poate plăti realist în lunile următoare.
2. Contractarea administratorului restructurării
Debitorul semnează contractul cu un practician în insolvență, care preia rolul de administrator al restructurării. Onorariul se stabilește prin negociere, după criteriile din art. 38 OUG 86/2006.
3. Propunerea de acord
Se stabilesc creanțele afectate (cele ale căror condiții se schimbă), măsurile propuse și, unde este cazul, categoriile de creanțe. Propunerea trebuie să arate creditorilor de ce acordul le oferă mai mult decât alternativa.
4. Comunicarea și votul
Creditorii afectați primesc acordul și au la dispoziție minimum 20 de zile de la comunicare pentru a vota. Rezultatul se consemnează într-un proces-verbal.
5. Confirmarea de către judecătorul-sindic
Cererea de confirmare se depune în 3 zile de la procesul-verbal de vot, iar judecătorul-sindic se pronunță în 10 zile.
6. Implementarea și monitorizarea
După confirmare, punerea în aplicare este monitorizată trimestrial, timp de 3 ani.
Ce se întâmplă dacă unii creditori votează împotrivă?
Nu este obligatoriu ca toți creditorii să fie de acord. Legea permite confirmarea prin forțare, adică acordul poate fi confirmat chiar dacă unii creditori afectați îl resping, cu condiția ca el să fie votat de creditori care dețin cel puțin 30% din creanțele afectate și să fie îndeplinite celelalte condiții legale verificate de judecătorul-sindic. Creditorii care se opun trebuie să primească un tratament corect, iar judecătorul analizează acest aspect.
Pentru firmele mici există o simplificare importantă. Dacă cifra de afaceri este de până la echivalentul a 500.000 euro, nu este obligatorie împărțirea creditorilor pe categorii. Iar dacă toți creditorii afectați sunt de acord, acordul nu mai trebuie confirmat de judecător: este suficientă avizarea unui practician în insolvență (art. 15^13). Pentru multe IMM-uri, aceasta este varianta cea mai rapidă.
Acordul de restructurare nu este o soluție pentru o firmă deja insolventă. Dacă insolvența apare, debitorul are obligația să ceară deschiderea procedurii în maximum 45 de zile. Când negocierea extrajudiciară este purtată cu bună-credință și eșuează, legea prevede un termen de 5 zile de la eșuarea negocierilor. Nu lăsați negocierea să se prelungească peste limita la care firma își mai poate plăti datoriile.
Acord de restructurare sau concordat preventiv: ce alegeți?
Ambele sunt proceduri de prevenire și ambele presupun că firma nu este insolventă. Diferențele țin de gradul de formalizare, de durată și de protecția față de executări.
| Criteriu | Acord de restructurare | Concordat preventiv |
|---|---|---|
| Temei | Art. 15^1–15^13 Legea 85/2014 | Art. 16–34 Legea 85/2014 |
| Cine îl inițiază | Debitorul | Debitorul |
| Practician | Administrator al restructurării | Administrator concordatar |
| Vot | Minimum 20 de zile de la comunicare | Plan în 60 de zile de la deschidere, vot în cel mult 60 de zile |
| Executări silite | Nu se bazează pe suspendarea de drept prevăzută la concordat | Suspendare de drept 4 luni, cu prelungiri până la 12 luni |
| Durata implementării | Monitorizare trimestrială 3 ani | Maximum 48 de luni de la omologare, plus 12 luni |
| Simplificare pentru firme mici | Sub 500.000 euro cifră de afaceri: fără categorii obligatorii; avizare de practician dacă votează toți creditorii afectați | Vot pe categorii de creanțe, cu posibilitatea omologării prin forțare |
Pe scurt: dacă problema se rezolvă prin înțelegerea cu câțiva creditori și nu sunteți sub presiunea unor executări, acordul este de obicei mai suplu. Dacă aveți nevoie de un „scut” față de executări și de un plan mai lung, concordatul poate fi mai potrivit. Detalii despre ambele găsiți pe pagina reorganizare și concordat preventiv.
Un exemplu ipotetic: cum ar putea arăta un acord
De exemplu, o firmă de construcții din județul Suceava, cu o cifră de afaceri sub echivalentul a 500.000 euro, are un credit bancar, un contract de leasing pentru două utilaje și datorii la trei furnizori de materiale. Un client important a întârziat plata pentru o lucrare mare, iar firma nu mai poate respecta ratele timp de câteva luni. Datoriile nu au ajuns încă la 60 de zile de întârziere, iar contractele în curs sunt profitabile.
Administratorul restructurării analizează încasările previzionate și propune: amânarea ratelor bancare pentru șase luni, cu plata dobânzii; eșalonarea datoriilor la furnizori în 12 rate; menținerea leasingului fără modificări. Pentru că firma este mică, nu este nevoie de categorii de creanțe. Dacă banca și toți cei trei furnizori acceptă, acordul se finalizează cu avizarea practicianului. Dacă unul dintre furnizori refuză, firma poate cere confirmarea judecătorului-sindic, iar acesta verifică dacă sunt îndeplinite condițiile legale. Exemplul este ilustrativ; rezultatul real depinde întotdeauna de voturi și de decizia instanței.
Ce documente pregătiți pentru prima discuție?
- ultima situație financiară anuală și balanța de verificare pe luna precedentă;
- lista creditorilor, cu sume, scadențe și eventuale garanții;
- contractele importante în derulare și încasările previzionate;
- situația eventualelor somații sau executări silite;
- o descriere scurtă a cauzei dificultăților (un client neplătitor, creșterea costurilor, pierderea unui contract).
Cu aceste informații se poate stabili rapid dacă acordul de restructurare este instrumentul potrivit sau dacă alte variante sunt mai realiste. Dacă vreți să recunoașteți din timp primele semnale, citiți și ghidul despre semnele că firma intră în insolvență. Pentru detaliile procedurii și modul în care lucrăm, vedeți pagina acord de restructurare.
Societate profesională de insolvență din Dorohoi, membru UNPIR (RFO II 5342). Lucrăm cu firme și creditori din Botoșani, Suceava, Iași și din toată țara. Mai multe despre noi →
Informațiile din acest ghid sunt generale și reflectă legislația la data actualizării. Nu țin loc de consultanță pentru un caz anume.
