- Lichidarea voluntară (Legea 31/1990) se aplică firmelor care își pot plăti datoriile; falimentul (Legea 85/2014) se aplică firmelor insolvente.
- Radierea nu este o procedură separată, ci pasul final: după lichidare voluntară, după faliment sau din oficiu, prin registrator.
- O firmă insolventă, cu datorii de peste 50.000 lei, nu se închide corect prin lichidare voluntară; calea legală este de regulă insolvența.
- Procedura simplificată permite intrarea directă în faliment pentru firmele fără bunuri, fără documente sau care își declară această intenție.
- Falimentul nu interzice, în sine, înființarea unei firme noi; interdicțiile apar în cazurile prevăzute de art. 169 și de legea penală.
„Vreau să închid firma” este o frază pe care o auzim des, dar care poate însemna lucruri foarte diferite din punct de vedere juridic. Pentru o firmă fără datorii, închiderea este o formalitate la registrul comerțului. Pentru una cu datorii pe care nu le mai poate plăti, este o procedură judiciară, cu reguli stricte și cu riscuri pentru administrator dacă e ocolită. Ghidul de mai jos vă ajută să înțelegeți diferența dintre faliment, lichidare voluntară și radiere și să vă dați seama, orientativ, ce variantă se potrivește firmei dumneavoastră.
Care e diferența dintre faliment și lichidare voluntară?
Diferența esențială ține de un singur lucru: poate firma să-și plătească datoriile?
- Lichidarea voluntară (Legea 31/1990) este decizia asociaților de a închide o firmă solvabilă, adică una care își poate achita datoriile sau le poate regla cu acordul creditorilor. Se face la registrul comerțului.
- Falimentul, numit și lichidare judiciară (Legea 85/2014), este procedura pentru firmele insolvente. Este condus de un lichidator judiciar, practician în insolvență, sub controlul judecătorului-sindic de la tribunal. Bunurile se vând, iar banii se împart creditorilor în ordinea stabilită de lege.
Cu alte cuvinte, lichidarea voluntară nu este o alternativă „mai ieftină” la faliment pentru o firmă cu datorii. Dacă firma este insolventă și datoriile depășesc 50.000 lei, varianta corectă este de regulă insolvența. Chiar și lichidatorul numit într-o lichidare voluntară trebuie să ceară deschiderea insolvenței dacă descoperă că firma nu își poate acoperi datoriile.
Ce este radierea și de ce nu e o procedură separată?
Radierea este ștergerea firmei din registrul comerțului. Nu este un drum în sine, ci punctul final al oricărui drum de închidere:
- după o lichidare voluntară, radierea se cere la ONRC, la cel puțin 30 de zile de la publicarea hotărârii în Monitorul Oficial, iar certificatul se eliberează în 3 zile lucrătoare;
- după faliment, radierea este dispusă de judecătorul-sindic prin sentința de închidere a procedurii, comunicată registrului comerțului și ANAF și publicată în BPI;
- radierea poate fi făcută și din oficiu de registrator, de exemplu după dizolvarea unei firme inactive fiscal, potrivit Legii 265/2022 și Legii 239/2025.
Când cineva caută „radiere firmă cu datorii”, întrebarea reală este, de fapt, cum se închide o firmă care nu își poate plăti datoriile. Răspunsul trece aproape întotdeauna prin insolvență.
Cum arată cele trei variante, una lângă alta?
| Criteriu | Lichidare voluntară | Faliment (lichidare judiciară) | Radiere din oficiu |
|---|---|---|---|
| Temei | Legea 31/1990 | Legea 85/2014 | Legea 265/2022, Legea 239/2025 |
| Situația firmei | își poate plăti datoriile | este insolventă | inactivă, sediu expirat etc. |
| Cine decide | asociații | debitorul sau creditorii cer, judecătorul-sindic dispune | registratorul ONRC |
| Cine conduce | asociații sau un lichidator ales de ei | lichidatorul judiciar | registratorul; lichidator din oficiu, dacă există datorii fiscale |
| Unde | ONRC | tribunal (judecătorul-sindic) | ONRC |
| Durată orientativă | câteva luni, mai mult cu lichidator | de la câteva luni (fără bunuri) la câțiva ani | variabilă |
| Control asupra procesului | mare | redus; decid creditorii și instanța | foarte redus |
Cum alegeți varianta potrivită?
Patru întrebări, puse în ordine, clarifică de obicei direcția:
Are firma datorii?
Dacă nu are deloc datorii sau le poate plăti integral, lichidarea voluntară, de regulă în varianta simultană, este potrivită. Vedeți ghidul de închidere a unei firme fără datorii.
Poate firma să le plătească?
Dacă datoriile sunt mai mari decât banii și bunurile disponibile, iar unele au trecut de 60 de zile de la scadență, firma este probabil în insolvență. Administratorul are 45 de zile să ceară deschiderea procedurii.
Mai este afacerea viabilă?
Dacă activitatea poate aduce bani, dar datoriile s-au acumulat, merită analizate reorganizarea judiciară sau, înainte de insolvență, concordatul preventiv.
Firma are bunuri și documente?
Dacă nu are bunuri, documentele lipsesc sau administratorul vrea să intre direct în faliment, se poate aplica procedura simplificată, care sare peste perioada de observație.
Ce este procedura simplificată de faliment?
Procedura simplificată înseamnă intrarea directă în faliment, fără perioada de observație în care se analizează o posibilă reorganizare (art. 38 alin. 2 Legea 85/2014). Se aplică, între altele, debitorilor care:
- nu au bunuri în patrimoniu;
- nu își mai găsesc documentele contabile;
- nu mai au organe de conducere sau al căror sediu nu mai este valabil;
- erau deja dizolvați înainte de cererea de insolvență;
- își declară intenția de a intra în faliment.
Pentru cererea debitorului de procedură simplificată este necesară și hotărârea adunării asociaților, pe lângă semnătura reprezentantului legal.
Pot închide firma dacă am datorii la stat?
Nu prin lichidare voluntară simplă, dacă nu stingeți sau nu reglementați datoriile, inclusiv impozitul pe venitul din lichidare. Dacă datoriile la buget pot fi plătite, le achitați și apoi închideți firma voluntar. Dacă nu pot fi plătite, iar firma este insolventă, se cere deschiderea procedurii de insolvență. ANAF este, în acest caz, un creditor ca oricare altul, care își declară creanța și participă la procedură. Din 2026 există și o regulă nouă care trebuie avută în vedere: debitorul notifică organul fiscal cu 15 zile înainte de depunerea cererii de insolvență, iar dovada notificării se atașează la dosar. Planificați deci calendarul ținând cont de acest interval, ca să nu depășiți termenul legal de 45 de zile.
Abandonarea firmei sau mutarea activității într-o firmă nouă, lăsând datoriile în cea veche, nu „închide” problema. Inactivitatea fiscală duce la dizolvare și, dacă există datorii, la numirea unui lichidator. Transferul activelor către o firmă apropiată, pentru a le sustrage creditorilor, este o faptă sancționată distinct de art. 169 lit. e^1 din Legea 85/2014.
Ce se întâmplă cu bunurile firmei în faliment?
În faliment, administratorul firmei pierde dreptul de a o conduce, iar bunurile trec sub controlul lichidatorului judiciar. Acesta parcurge câțiva pași fixați de lege:
- inventariază și, dacă e nevoie, sigilează bunurile;
- le evaluează prin intermediul unui evaluator autorizat ANEVAR;
- propune un regulament de vânzare, aprobat de creditori;
- vinde bunurile prin licitație, negociere directă sau o combinație a acestora; licitațiile publice se anunță obligatoriu în BPI și pe site-ul UNPIR;
- distribuie banii creditorilor, în ordinea prevăzută de art. 159 și art. 161 din Legea 85/2014.
În lichidarea voluntară, lucrurile stau diferit: asociații păstrează controlul, iar bunurile rămase după plata datoriilor trec la ei la data radierii. Această diferență explică de ce lichidarea voluntară este rezervată firmelor care își pot plăti datoriile. Acolo unde banii nu ajung pentru toți, legea preferă o procedură controlată de instanță, în care creditorii sunt tratați după reguli egale.
În faliment, practicianul este lichidator judiciar, desemnat în procedură și confirmat de creditori. În lichidarea voluntară, poate fi lichidatorul ales de asociați. În ambele cazuri, el nu reprezintă interesele asociaților împotriva creditorilor, ci asigură respectarea legii.
Cine plătește lichidatorul dacă firma nu are bani?
În faliment, cheltuielile procedurii și onorariul lichidatorului se plătesc din averea debitorului. Dacă firma nu are nimic, se folosește fondul de lichidare administrat de UNPIR, în limitele prevăzute de lege (art. 39 Legea 85/2014). Onorariul este propus de cel care cere deschiderea procedurii și confirmat sau stabilit de adunarea creditorilor. În lichidarea voluntară, onorariul lichidatorului se stabilește printr-o ofertă, după analiza documentelor firmei.
Pot deschide altă firmă dacă prima a intrat în faliment?
Falimentul unei firme nu vă interzice, prin el însuși, să înființați o firmă nouă. Interdicțiile apar în situații precise: Legea 239/2025 prevede că persoana obligată definitiv în baza art. 169 nu poate fi administrator 10 ani și nu poate fonda sau controla o societate nouă 5 ani. Separat, există interdicțiile care decurg din eventuale condamnări penale. Așadar, contează mult cum ați condus firma până la faliment, nu doar faptul că a ajuns acolo. Detalii găsiți în ghidul despre răspunderea administratorului.
Două exemple ipotetice
De exemplu, o firmă de amenajări interioare din Iași, cu doi asociați, a încheiat ultimele lucrări, a încasat toate facturile și nu are datorii. Asociații vor să o închidă și să împartă soldul din cont. Pentru ei, lichidarea simultană la ONRC este potrivită, iar procesul se poate încheia în câteva luni.
Pe de altă parte, o firmă de construcții din Botoșani are 180.000 lei datorii la furnizori și la buget, un singur utilaj și un șantier oprit. Aici lichidarea voluntară nu este o opțiune realistă. Administratorul trebuie să analizeze rapid dacă activitatea mai poate fi salvată printr-o reorganizare sau dacă cererea de faliment este calea corectă, ținând cont de termenul de 45 de zile. Ambele exemple sunt ipotetice și simplificate.
Pentru detalii despre fiecare variantă, consultați paginile despre faliment și lichidare judiciară, despre lichidarea voluntară și dizolvare și despre radierea firmei.
Societate profesională de insolvență din Dorohoi, membru UNPIR (RFO II 5342). Lucrăm cu firme și creditori din Botoșani, Suceava, Iași și din toată țara. Mai multe despre noi →
Informațiile din acest ghid sunt generale și reflectă legislația la data actualizării. Nu țin loc de consultanță pentru un caz anume.
